Print Bendis

Dați viață oricarui perete gol cu această opera de artă originală și semnificativă, inspirată din personaje și legende românești.

*Dimensiune: A4
*Natural alb, mat, fundal ultra-neted
*Calitatea de galerie – print Giclée
*Hârtie de arhivă 100% din bumbac
*Cerneluri de arhivă pentru imprimare de înaltă calitate
*Personalizat cu o margine de 0,7 cm pentru încadrare

POVESTEA

Zeita Bendis este o divinitate antica pe care stramosii nostri traci, poate si cei de dinaintea lor o venerau si, presupunand dupa dovezile arheologice descoperite, aceasta detinea cunostinte supreme despre luna si influenta astrului asupra oamenilor. Era protectoarea padurilor, dar mai ales era mare cunoscatoare a destinelor oamenilor. De altfel si studiind etimologia cuvantului Bendis, compus din radacina teonimului indo-european “bhZXCZXCend” care inseamna “a lega” sau “a indoi” (de unde provine si cuvantul anglo-saxon “bind” sau germanicul “binden”) ne dam seama ca ea „leaga” destinele de oameni. Putem traduce ca fiind „Zeita Ursitoare”. Ea era, implicit si protectoarea legaturilor matrimoniale si a sentimentului de dragoste.

Ca multe alte zeitati cu origini trace (cel mai probabil cu mult mai vechi), Bendis este cunoscuta astazi in mod special pentru venerarea ei de catre grecii antici. A devenit cult statal la Atena inca din secolul V i.e.n. Era adorata in special in timpul ceremoniilor numite Bendideia cand aveau loc doua ceremonii etnice: una formata din traci si alta din atenieni.

Putem urmari si deduce lucruri esentiale despre divinitatile stramosilor nostri la o privire mai atenta a traditiilor romanesti. Concret, voi face o corelatie port-traditie-divinitate. Ia de Vrancea este una deosebita – ea are maneci lungi ce depasesc lungimea bratelor si, incolacite de-a lungul lor sunt brodate cate o spirala. Nimic din aspectul acesteia nu este superfluu, ca si orice alt aspect al hainelor taranesti autentice (insa in putine cazuri putem decodifica ceea ce transmit). Traditia face ca unele moase din satele vrancene sa isi faca munca purtand aceasta ie simbolica. Suflecandu-si manecile, ele isi „activeaza” spiralele, compresandu-le forma intr-un singur plan (formand simbolul laitmotiv al dacilor, spirala vietii).  Astfel, in momentul glorios cand copilul intra in contact pentru prima oara cu lumea, ajungand mai intai in bratele moaselor, acestea din urma, prin simplul act de a tine copilul in brate il introduceau in spirala lumii, a vietii, „legand” potentialul destinului de trupul abia format al copilului.  Acest obicei este strans legat de zeita Bendis, invocand-o, poate pentru a se ocupa, de a lega si dezlega destinele oamenilor.

Astfel, portul popular devine suportul unui ritual magic, sacru prin care nasterea transcende actul biologic sau medical, devenind unul spiritual, potentat de credinta si cunostintele avansate ale stramosilor nostri in aceasta sfera esentiala a umanitatii.