* Produsul nu conține rama prezentată. Dați viață oricarui perete gol cu această opera de artă originală și semnificativă, inspirată din personaje și legende românești.
*Dimensiune: A4
*Natural alb, mat, fundal ultra-neted
*Calitatea de galerie – print Giclée
*Hârtie de arhivă 100% din bumbac
*Cerneluri de arhivă pentru imprimare de înaltă calitate
*Personalizat cu o margine de 0,7 cm pentru încadrare
POVESTEA
Pe teritoriul Romaniei (dar nicidecum exclusiv), s-au descoperit nenumarate dovezi graitoare ale trecutului nostru matriarhal. Pornind din sudul tarii, strabatand Dobrogea pana in nordul Moldovei, prelungindu-se in Ucraina si mai departe, culturi ancestrale precum Gumelnita si Cucuteni au lasat in urma lor obiecte ceramice si, mai ales figurine feminine invelite in simboluri misterioase, ce par sa comunice cunoasterea spirituala avansata a acestor stramosi de-ai nostri. Este important de notat aici ca oamenii preistoriei nu erau simpli primitivi, ba chiar insist pe ideea ca religia lor era una rafinata si profunda, asa cum obiectele lor ne transmit.
Gasim numeroase expresii ale unei zeitati feminine supreme de-a lungul mileniilor, inceputul acestora parand sa fie undeva la inceputul paleoliticului superior. Limbajul simbolic ce inconjoara rolul acestei mari entitati antice este bazat de spirale, duble, triplate, dublate, in suvoaie, romburi, x-uri, acestea din urma accentuand zonele creatoare, fertile specifice polaritatii feminine. Simboluri pentru variatele roluri si puterea acestei zeite sunt mult mai variate, insa e aceasta tema sa poate scrie o carte separata.
Uimitor este ca acest limbaj al regenerarii (reprezentat in mod special de diversele inlanutuiri de spirale) este unul comun majoritatilor culturi si comunitati ancestrale de pe aproape intreg globul, de la Noua Zeelanda, pana la noi, la druizi (a caror cunoastere spirituala a fost impartasita de Zamolxe, asa cum anticii greci au consemnat) si pana in Mexic si chiar mai departe. Aceasta ne confirma o rafinata intelegere a unor fenomene spirituale a oamenilor antici pe care noi, oamenii modern le-am uitat in negura timpului, asa ca acum nu putem decat intui ceea ce aceste simboluri reprezinta; si chiar si asa, descoperirile noastre raman, de regula, undeva in umba ratiuni noastre, pe cand pe vremuri acestea ghidau in mod constient intreaga viata a oamenilor.
O figura religioasa arhi-cunoscuta a acelor vremuri, ramase in mitologia romaneasca este Zeita Pasare. Aceasta este Zeita Mama, Mama Gaia, elementul divin feminin, fertil; ea este intrupatoarea, purtatoarea si destrupatoarea lumii. Asocierea acesteia in folclor cu imaginea unei pasari are legatura cu legendara pasare phoenix care renaste de fiecare data din propria-i cenusa. Ea este cheia ce trezeste in noi amintirea straveche ca omul este nemuritor si transcende (si tot timpul va face acest lucru) lumea noastra vazuta.
Zeita Pasare este guvernata de cifra 3, simbol al expresiei Unicului (3 sunt axele spatiale, 3 sunt starile temporale pe care le folosim, trecut, prezent si viitor, etc): cu ciocul ea aduce spiritul omului pe pamant (1), purtandu-l pe aripile sale intreaga sa viata (2) pentru ca la final sa il smulga din existenta sa pamanteana cu ghearele sale (3).
Putem sa o asociem cu Sophia gnosticilor – acea entitate feminina in pantecul careia salasluieste tot ceea ce este creat si, precum intr-un cuptor alchimic, tot ceea ce fiinteaza, unde pana si cel mai vulgar „metal” isi transcende starea si se transforma in „aur” mai devreme sau mai tarziu.
“Este absolut necesar a remarca faptul că simbolistica religioasă legată de cultul zeiţei pasăre, pe cât de complexă, abstractă, elaborată şi sofisticată s-a dovedit a fi, cu sensul profund al ritmului, simetriei şi superbului rafinament ce o caracterizează se găseşte pe tot cuprinsul ariei balcanice, de multe ori în mod identic, în locuri despărţite de lanţul carpatic, aflate la sute de kilometri distanţă, şi în timp, la diferenţă de milenii, ceea ce dovedeşte existenţa pe tot acest teritoriu a unei singure religii, a unei singure culturi şi familii de triburi (popoare), – pelasgii, tracii – dincolo de diferenţele zonale în elemente de mai mică importanţă ce în mod firesc au putut exista; cu alte cuvinte, deşi fiecare arie culturală din vechea Europă are propriul ei mod de a portretiza zeiţa pasăre (sau şarpe), pentru a rămâne la religie ca element fundamental al unei culturi, totuşi simbolismul acesteia indică o unitate de concepţie în toate zonele, la mare depărtare între ele în timp şi spaţiu, ceea ce este semnificativ.”
Theodor Damian
Nu există recenzii până acum.